Cel mai mare risc pentru membre îl constituie leziunile, ce implică vasele sanguine, în principal, prin tratamentul direct asupra venelor. Traumatismele închise pot provoca ischemie prin afectarea arterelor, aşa cum se poate întâmpla în caz de dislocaţie de şold, de genunchi sau fractură de humerus supracondilară.

O plagă penetrantă, închisă, poate avea ca rezultat neuropraxia (contuzia unui nerv periferic) sau axonotmesis (strivirea unui nerv), ce reprezintă o afecţiune mai severă. Tratamentul se efectuează prin evaluarea bolnavului. În caz de traumatism cu hemoragie abundentă tratamentul se începe cu aplicarea unui garou (a unui blocaj) pe porţiunea deasupra plăgii, cu administrarea de analgetice şi imobilizarea pacientului prin intermediul atelelor speciale (în lipsa lor pot fi folosite două scânduri drepte).

Fracturile deschise necesită bandajarea sterilă a rănii, profilaxia antitetanică şi administrarea de antibiotice cu spectru larg (o combinaţie de cefalosporine din a 2-a generaţie şi un aminoglicoxid). Imobilizarea specială se realizează în Departamentul Primiri urgent, unde membrul tratat este pus în ghips. Uneori, sub ghips se dezvoltă un edem semnificativ, ce contribuie la apariţia sindromului de compartiment. Dacă se consideră probabilă apariţia unui edem important, ghipsul este tăiat de la un capăt la celălalt la nivel medial şi lateral.

Pacienţilor cu ghips ar trebui să li se ofere instrucţiuni scrise cum să procedeze (de exemplu,cum să menţină ghipsul uscat, să nu întroducă un obiect între piele şi ghips, să meargă imediat la medic, dacă detectează miros neplăcut de la ghips sau dacă a apărut febră, pentru că acestea ar putea fi semne ale unei infecţii). Este foarte importantă o igienă corespunzătoare.

La domiciliu faceţi măsuri de susţinere cum ar fi terapia RICE (repaos, gheaţă, compresă). Repausul previne agravarea leziunii şi poate accelera vindecarea. Gheaţa este pusă întro pungă de plastic sau într-un prosop şi se aplică în mod intermitent în timpul primelor 24-48 de ore (vreme de 15-20 de minute, oricât de des posibil) menţine şa minimum inflamaţia şi durerea. Compresa realizată printr-o atelă, un bandaj elastic sau, în special, o compresă de tip Jones (mai multe bandaje elastic, separate de materialul textil), ajută la diminuarea inflamaţiei şi a durerii. De asemenea, pentru a minimiza inflamaţia, membrul afectat se menţine în primele două zile la un nivel mai ridicat decât inima, ceea ce facilitează drenarea edemului. După 48 de ore se aplică comprese calde cât mai frecvent timp de 15-20 de minute pentru a calma durerea şi a accelera întremarea.

Alina Glavan, şef Departament, medic ortoped